Dicţionar

starea de bine în care o persoană își poate desăvârși abilitățile, se poate adapta la factorii de stres curenți din viața cotidiană, poate să muncească într-un mod productiv și este capabilă să aducă o contribuție comunității în care trăiește (definiție dată de Organizația Mondială a Sănătății OMS, 2001)

retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva ca urmare a efectuării unui comportament indezirabil. Amenzile, retragerea unor privilegii, suspendarea unor clauze avantajoase, toată gama de acţiuni prin care îl facem pe celălalt “să plătească pentru ceea ce a făcut” intră în clasa sancţiunilor.

scale folosite pentru măsurarea trăsăturilor de personalitate, a emoţiilor, a cogniţiilor şi a simptomelor psihopatologice, în care persoana evaluată apreciază singură prezența sau intensitatea unor descrieri.

reprezentări mentale ale unor evenimente cotidiene particulare şi ale comportamentului şi emoţiilor adecvate pentru acesta. Se formează cel târziu în al 3-lea an de viaţă; ele oferă copiilor o structură ordonată a rutinelor cotidiene şi demonstrează celor mici cât de importantă este ordinea temporală.

poate fi definit în termeni de rezultate, procese sau evenimente dezirabile. Acesta oferă direcţia care trebuie urmată şi permite analiza rezultatelor obţinute. Exemple de scopuri sunt: a avea o carieră de succes ca arhitect, a avea un stil de viaţă liniştit, etc.

este o metodă de evaluare rapidă, prin care se poate determina repertoriul comportamental al persoanei evaluate şi care oferă informaţii legate de necesitatea unei evaluări mai detaliate. Instrumentele de screening sunt utile pentru identificarea eventualelor riscuri pentru dezvoltarea unor tulburări de comportament, emoționale sau de performanță etc.

instrument de promovare personală în care candidatul îşi argumentează interesul şi îşi justifică candidatura pentru un post sau o funcţie.

presupune alegerea dintr-un grup de candidaţi a celor mai capabili de reuşită într-o anumită profesie, pe baza aptitudinilor, intereselor, pregătirii acestora. Spre deosebire de orientarea profesională, care îşi propune să identifice profesia cea mai adecvată pentru individ, selecţia urmăreşte alegerea individului pentru o profesie.

au scopul de a asista persoanele pe tot parcursul vieţii în luarea deciziei privind educaţia, instruire, ocupaţia şi managementul propriei cariere.

indiciu, manifestare a unei stări care serveşte la stabilirea diagnosticului.

un sistem fizic care posedă două proprietăţi: de reprezentare şi de calcul. Reprezentarea se referă la transpunerea în mediul interior a unui fapt exterior, iar calculul - la manipularea reprezentărilor respective pe baza unor reguli fixe. Reprezentările şi calculul pot fi conştiente - prelucrări conştiente de informaţie - sau inconştiente - prelucrări inconştiente de informaţie (ex. percepţie, învăţare şi memorie implicită).

sistemul dintr-un organism viu care coordonează activitatea muşchilor, monitorizează organele, primeşte şi prelucrează informaţiile primite prin organele de simţ şi iniţiază acţiuni.

cuprinde venitul, ocupaţia şi nivelul de educaţie a unei persoane.

convingeri referitoare la caracteristicile, atributele şi comportamentele specifice membrilor unei categorii sociale.

modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a informaţiei. Acesta are atât componente determinate genetic, cât şi componente care se dezvoltă ca urmare a expunerii frecvente şi preferenţiale la o anumită categorie de stimuli.

totalitatea comportamentelor şi deciziilor care au relevanţă pentru calitatea vieţii individului în următoarele domenii: calitatea vieţii individuale, sociale şi profesionale.

valoarea pe care o ataşează o persoană calităţilor proprii, răspunzînd la întrebarea „cât de bun sunt?” şi mergând de la extrem pozitiv, la extrem negativ.

plan cognitiv folosit în mod conştient, voluntar şi controlabil de către individ în vederea sporirii performanţei mnezice.

răspunsul individului la evenimentele care îi ameninţă funcţionarea fizică şi psihică optimă.

metodă de analiză a unor scenarii reale pe anumite teme sau probleme.

este o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului. Are drept scop recapitularea conţinutului unui discurs sau de încheiere a discuţiei. Se utilizează şi pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei teme / subiect sau pentru clarificarea perspectivelor interlocutorului asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. Este utilă şi ca formă de deschidere a unei noi etape a discuţiei pe tema stabilită, reamintind astfel concluziile etapelor anterioare.

suport oferit de membrii familiei, prieteni sau instituţii sociale care, pe de o parte, ajută subiectul să-şi mobilizeze resursele psihologice, să diferenţieze între situaţii sigure şi situaţii periculoase, să împartă sarcini, iar pe de altă parte pot furniza anumite resurse: bani, materiale sau informaţii şi deprinderi. Suportul social are rolul de a promova sănătatea şi a reduce riscul pentru tulburările fizice sau mentale şi are implicaţii pentru activităţile preventive (primare şi secundare sau terţiare).

definirea supradotării include trei aspecte fundamentale: (1) inteligenţă deasupra mediei, (2) nivel ridicat de motivaţie şi implicare în activitate şi (3) nivel ridicat de creativitate.