Dicţionar

situaţie / stimul care survine după executarea unui comportament şi care îi sporeşte manifestările viitoare. O mare parte din comportamentele noastre sunt rezultatul unor întăriri trecute sau actuale. Studiem mai multe ore în prezent pentru că, în trecut, studiul consecvent a fost recompensat (prin note din partea profesorului, laude din partea părinţilor, un statut de lider în cadrul clasei).

se referă la îndepărtarea unui stimul neplăcut sau aversiv după un anumit comportament. Are ca şi efect mărirea probabilităţii producerii acelui comportament.

se referă la prezentarea unui stimul plăcut după un anumit comportament. Are ca şi efect mărirea probabilităţii producerii acelui comportament.

abilitatea de a identifica trăirile emoţionale, de a identifica cauze şi corelate ale stărilor emoţionale. Înţelegerea emoţiilor presupune evaluarea iniţială a mesajului emoţional transmis de celălalt, apoi interpretarea acurată a acestuia şi înţelegerea sa prin intermediul constrângerilor impuse de regulile contextului social.

întrebări care invită interlocutorul la exprimarea de păreri, informații, exemple. Acest tip de întrebări comunică interlocutorului că este ascultat, iar persoana care ascultă e interesată de informaţiile pe care le aude. Interlocutorul este ajutat să-şi exprime atitudinile, valorile, sentimentele şi opţiunile asupra unei probleme abordate. Întrebările deschise facilitează procesul de comunicare prin invitaţia de a descriere situaţia: “Ai putea să-mi spui mai multe despre …?”, “Poţi să descrii situaţia X ?”.

întrebări care generează răspunsuri în termeni de “da” sau “nu”. Au riscul de a determina întreruperea comunicării. Exemplu: “Locuieşti cu familia?” sau “Care este jucăria ta preferată?”.

îndeamnă interlocutorul să identifice cauze sau motive, sau să intre în analize mai profunde. În funcție de tonul adresării (acuzator), pot genera sentimentul de vină.

formă de organizare a unei activităţi economice, autorizată în condiţiile legii să facă activităţi şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin vânzarea de bunuri materiale sau prestarea unor servicii, în condiţii de concurenţă.

persoană fizică autorizată sau personă juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor activităţi productive, prestări servicii sau de comerţ.

este o metodă prin care o persoană îşi dezvoltă calităţi atunci când este obligată să se confrunte direct cu probleme reale.

experienţa dobândită prin observarea celorlalţi în momentul angajării lor în diverse acţiuni. Aceasta este strâns legată de învăţarea prin observarea modelelor.

o achiziţie care produce o schimbare comportamentală.

un proces care se conduce după un model folosit de profesor.

este asociat cu ciclul economic reprezentat de perioadele de prosperitate, în care se creează noi locuri de muncă ca o consecinţă a dezvoltării diferitelor ramuri economice în urma creşterii consumului, şi cele de recesiune economică, însoţite de şomaj.

cuprinde persoanele afectate temporar de lipsa unui loc de muncă şi este independent de contextul economic general şi de funcţionarea pieţei muncii.

afectează acele categorii de persoane care, din motive obiective sau subiective, preferă să se angajeze sau sunt luate în considerare pentru angajare doar pentru activităţi sezoniere specifice.

apare atunci când o parte din structura economiei se degradează în ritm accelerat, sub aspect cantitativ şi calitativ, iar măsurile întreprinse nu pot stopa declinul ei. Este tipul de şomaj cu cele mai grave consecinţe economice şi sociale.

îndemânare, pricepere, iscusinţă

abilitatea de exprimare, transmitere şi interpretare a cunoştinţelor şi ideilor

abilitatea de explorare a surselor de informaţii şi utilizarea eficientă a informaţiilor

abilitatea individului de a identifica şi defini problema, de a genera soluţii, de a evalua şi selecta cea mai potrivită alternativă, de a implementa soluţia aleasă şi de a-i monitoriza eficacitatea. Persoanele care au abilităţi scăzute de a rezolva probleme au o probabilitate mai scăzută de a alege alternativa adecvată.

abilitatea de a utiliza sistemele informatice ca suport de lucru în diverse tipuri de sarcini.

capacitatea de a dobândi noi cunoştinţe şi de a opera cu ele.

aptitudini concrete vizând strângerea şi analiza informaţiilor din mediu.

strategii şi proceduri de acţiune implicate în rezolvarea problemelor de carieră şi în selectarea alternativei optime.

abilitatea de utilizare a corpului şi instrumentelor pentru a rezolva diverse sarcini.

capacitatea de a identifica şi corecta detalii verbale şi numerice din textele scrise.

abilitatea de a interacţiona optim cu oamenii, de a înţelege nevoile celorlalţi.

abilităţi care permit copilului explorarea şi manipularea mediului.

abilităţi mediate de grupurile mici de muşchi ai mâinilor, feţei şi ochilor utilizate în activităţi cum ar fi scrisul, desenatul, etc.

abilităţi mediate de grupurile mari de muşchi, ele permit copiilor (și adulților) să realizeze diferite activităţi care presupun abilităţi motorii de bază, cum ar fi abilitatea de a urca şi de a coborî scările, a porni, a se întoarce şi a se opri în timp ce fuge, a sări în două picioare şi într-un picior etc.

abilităţi care, deşi dobândite în cadrul unor activităţi specifice (o sarcină şcolară, un anumit proiect, joc sau sport), pot fi utilizate şi în realizarea altor sarcini şi activităţi.

atitudinea de recunoaştere a demnităţii şi valorii personale, cu puncte tari sau slabe, calităţi sau defecte, atitudini pozitive sau negative, gânduri, trăiri sau comportamente, fără a critica, judeca, controla şi mai ales fără a condiţiona aprecierea.

atitudine pozitivă faţă de propria persoană, acceptarea calităţilor şi defectelor personale, percepţia pozitivă a experienţelor trecute şi a viitorului.

modificarea schemei existente pentru a se potrivi cu noile informaţii.

capacitatea de a reda sau realiza ceva precis, exact.

proces prin care o persoană încearcă să facă faţă reacţiilor la stres prin diferite metode (de la strategii de rezolvare a problemelor până la reinterpretarea evenimentelor şi circumstanţelor generatoare de stres).

deficitul de atenţie şi hiperactivitate (ADHD) este una din cele mai comune tulburări mentale ale copilăriei, afectând 3-5% din populaţia de vârstă şcolară. Se caracterizează printr-un nivel ridicat de neatenţie, impulsivitate şi hiperactivitate. Simptomele acestei tulburări determină serioase disfuncţii în mai multe domenii de funcţionare, afectând copiii, familia, şcoala şi grupul de prieteni.

reprezintă perioada de tranziţie de la copilărie la maturitate.

comportament care are ca intenţie lezarea proprie sau a altei persoane (fizică sau verbală) sau distrugerea proprietăţii.

se referă la abilităţile de scris-citit care se dezvoltă şi preced alfabetizarea formală; este ceea ce ştiu copii despre scris-citit înainte ca ei să înveţe în mod real să scrie şi să citească. Mai precis se referă la primul stadiu din dobândirea scris-cititului, respectiv la înţelegerea faptului că limbajul scris este plin de semnificaţii.

atitudine morală sau dispoziţie sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora. La copii altruismul începe să se dezvolte de îndată ce aceştia pot să ţină cont de felul în care se simt ceilalţi şi când pot să-şi asume responsabilităţi legate de sentimentele celorlalţi.

stimul care prin prezenţa lui favorizează declanşarea sau apariţia unor comportamente, emoţii, cuvinte sau imagini.

reprezintă o ierarhie a cunoştinţelor şi deprinderilor ce trebuie achiziţionate pentru a rezolva o anumită sarcină/activitate.

persoana care se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator în schimbul unei renumeraţii (salar).

persoană care poate, în condiţii legale, să angajeze o forţă de muncă.

se referă la situaţia sau stimulii care preced comportamentul (unde, când, cu cine apare / nu apare un comportament; ce se întâmplă imediat înainte de iniţierea comportamentului respectiv, în plan mental sau în realitatea fizică, care sunt expectanţele subiectului, convingerile, scopurile, interesele şi planurile sale).

o stare fiziologică şi psihologică care se manifestă la 4 nivele: cognitiv, fiziologic, comportamental şi subiectiv, exprimată în stări de nelinişte, sentimente de teamă, îngrijorare, palpitaţii, tahicardie, senzaţia de ameţeala, greaţă, transpiraţie.

angoasa copilului în absenţa persoanei care-l îngrijeşte.

capacitatea unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un anumit domeniu.

capacitatea de percepere a constanţei formei şi a detaliilor obiectelor şi de discriminare figură-fond.

capacitatea de a înţelege şi opera cu conţinuturi numerice.

capacitatea de a reţine şi de a opera cu reprezentări mintale spaţiale.

capacitatea de utilizare adecvată a lexicului, sintaxei şi de comprehensiune a textelor.

se referă la aptitudinile necesare pentru reuşita în activităţi de desen, pictură, grafică etc.

reprezintă capacităţile individului implicate în prelucrarea informaţiei.

se referă la capacităţile fizice care permit obţinerea succesului în domenii ce presupun forţă, putere, rezistenţă fizică şi flexibilitate.

aptitudini care permit obţinerea de performanţe superioare în mai multe domenii.

sensibilitate la tonalitatea, amplitudinea, intensitatea, timbrul sunetelor şi la pattern-urile muzicale.

se referă la capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale şi de a utiliza reguli sociale pentru menţinerea relaţiilor.

aptitudinile care permit obţinerea de performanţe superioare într-un număr mai restrâns de domenii.

capacitatea individului de a se focaliza în acelaşi timp pe conţinutul mesajului şi pe emoţiile interlocutorului pentru a asigura o înţelegere cât mai acurată a mesajului pe care acesta îl transmite. Ascultarea activă încurajează comunicarea deschisă. Ea exprimă respect pentru ceea ce gândeşte sau simte interlocutorul şi comunică prin limbaj nonverbal că este înţeles.

abilitatea unei persoane de a-şi exprima propriile emoţii şi convingeri fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi.

legătura emoţională, de lungă durată cu un anumit individ, care-i permite copilului să se simtă în siguranţă şi să exploreze lumea înconjurătoare.

proces psihofiziologic complex de utilizare selectivă a resurselor cognitive în vederea realizării eficiente a activităţilor noastre. Este o condiţie primară pentru funcţionarea cognitivă şi comportamentală a subiectului uman. În perioada preşcolară, copii îşi focalizează atenţia în diferite activităţi: când se joacă, când se uită la televizor, când desenează sau în activităţi structurate de la grădiniţă. Proces psihofiziologic complex de utilizare selectivă a resurselor cognitive în vederea realizării eficiente a activităţilor noastre.

fel de a fi sau de a te comporta prin raportare la un eveniment, situaţie, fenomen, obiect etc.

maniera de asumare de către o persoană a succeselor şi eşecurilor obţinute în diverse sarcini. De obicei individul consideră succesul ca fiind rezultatul direct al efortului şi calităţii prestaţiilor sale (situaţie în care vorbim despre atribuire internă pozitivă) şi de a pune eşecurile înregistrate pe seama altora, a contextului în care se realizează confruntarea cu sarcina (caz în care ne referim la atribuirea externă negativă).

metodă de evaluare care permite identificarea prezenţei unei aptitudini sau a nivelului lor prin compararea caracteristicilor performanţelor proprii cu ale celorlalţi.

procesul de explorare şi structurare a informaţiilor despre propria persoană în vederea conturării concepţiei de sine a persoanei.

abilităţi de autoevaluare realistă a propriilor caracteristici şi de autoreglare emoţională şi comportamentală în situaţii diverse legate de viaţă şi carieră.

împărtăşirea unor informaţii despre sine pe care ceilalţi nu le-ar obţine sau descoperi singuri. Aceasta implică riscuri şi acceptarea unei posturi vulnerabile pentru cel dispus să împărtăşească informaţia. Beneficiile autodezvăluirii țin de deschiderea de canale de comunicare către ceilalți și de oferirea unei ocazii ca ceilalți să ne înțeleagă mai bine comportamentele, felul nostru de a fi.

convingerea unei persoane în capacităţile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaţionale necesare pentru îndeplinirea cu succes a anumitor sarcini. AE este cea care influenţează: alegerile pe care le fac oamenii, efortul pe care îl vor investi, persistenţa în realizarea sarcinilor dificile şi cantitatea de stres sau anxietate pe care o vor experimenta în confruntarea cu sarcinile.

procesul de reflecţie asupra comportamentelor proprii şi a rezultatelor obţinute, în scopul monitorizării progresului în atingerea unui obiectiv stabilit sau ca suport al procesului de autocunoaştere.

capacitatea de a comunica idei personale, sentimente.

utilizarea propriilor gânduri şi acţiuni pentru a creşte nivelul motivaţiei faţă de îndeplinirea unei anumite sarcini/activităţi.

caracterizează persoana care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acţiunile sale. Independenţă, hotărâre, rezistenţă faţă de presiunile de grup, autoevaluare pe baza standardelor personale, lipsă de preocupare excesivă faţă de expectanţele şi evaluările celorlalţi.

capacitatea de a-ţi modifica propriul comportament ca şi răspuns la diferite cerinţe cognitive, emoţionale şi sociale, în situaţii specifice.

procesul prin care indivizii îşi autoreglează şi controlează atât reacţiile interne la emoţii, cât şi expresia comportamentală a acestora.

se referă la capacitatea elevilor/studenţilor de a exercita un control motivaţional, metacognitiv şi comportamental activ asupra propriei învăţări.

tendinţa unei persoane de a se focaliza sau de a prelucra preferenţial anumiţi stimuli.

metodă de soluţionare a unei probleme, prin emiterea cât mai multor idei, într-o atmosferă stimulativă. Se porneşte de la două principii fundamentale: (1) orice persoană este capabilă să producă soluţii; (2) cantitatea de informaţie vehiculată va duce la creşterea calităţii soluţiei.

aria totală percepută de ochi atunci când acesta este vizat asupra unui punct.

reflectă traseul de dezvoltare al unei persoane prin învăţare şi muncă. În această accepţie, cariera poate deveni accesibilă tuturor persoanelor, impunându-se ca o componentă importantă în dezvoltarea personalităţii lor.

se referă la instituirea de clase care includ grupuri de obiecte/stimuli. Este procesul prin care grupăm elementele similare (obiecte, persoane, situaţii) în clase pentru a asigura economie cognitivă în prelucrarea informaţională. La copii categorizarea este dependentă de tipul de instrucţiune pe care-l primesc. Pe baza acestor clasificări accedem la informaţiile relevante, disponibile din sistemul cognitiv despre categoria respectivă şi putem face predicţii.

facultatea de a cunoaşte, gând.

structurile şi procesele cognitive care construiesc înţelegerea situaţiilor sociale şi care mediază relaţiile noastre faţă de ele.

implicarea grupului în deciziile de dezvoltare personală, în cadrul unei relaţii de respect şi parteneriat, de la egal la egal. Rolul interacţiunilor de grup este de a facilita identificarea celor mai relevante informaţii pentru ca individul să poată lua decizii responsabile şi nu oferirea de soluţii, în cadrul unor relaţii de tip expert-novice.

capacitatea unei persoane de a realiza comparaţii, în mod ordonat şi controlat, între două sau mai multe posibilităţi de răspuns foarte apropiate (similare) la o problemă dată, pentru a putea alege răspunsul cel mai potrivit. Mulţi copii realizează o alegere bazată pe o comparaţie superficială între alternativele de răspuns (alegere impulsivă), ceea ce duce, de foarte multe ori, la răspunsuri incorecte. Nu timpul este însă deciziv pentru a face o alegere bună, ci tipul de comparaţie practicat.

capacitatea, priceperea unei persoane de a face ceva, de a se pronunţa asupra unei probleme.

abilitatea de a conştientiza, înţelege emoţiile proprii şi ale celorlalţi şi de a acţiona ţinând cont de acestea, astfel încât o persoană să poată negocia schimburi interpersonale şi să-şi regleze experienţa emoţională. Competenţa emoţională are trei componente: înţelegerea emoţiilor, expresivitatea emoţională şi reglarea emoţiilor.

se referă la acele blocuri de cunoştinţe despre cum să faci o activitate (strategii, proceduri, tehnici).

abilităţi care permit modularea comportamentelor unui individ pentru a realiza interacţiuni sociale funcţionale cu ceilalţi. Se manifestă prin comportamente învăţate şi acceptate social care permit unei persoane să interacţioneze eficient cu altele. Abilităţile sociale la preşcolari au ca şi consecinţe relaţii interpersonale adecvate acasă, la grădiniţă şi în alte medii care presupun astfel de interacţiuni.

acord, supunere, ascultare, conformare. Tendinţa unui individ de a-şi modifica comportamentul atunci când i se solicită explicit acest lucru de către un individ/grup/instituţie.

abilitatea unei persoane de a înţelege şi respecta regulile impuse. Mediul social presupune (începând cu vârsta preşcolară) respectarea unor reguli care permit convieţuirea cu ceilaţi indivizi. Nerespectarea lor poate duce la excluderea dintr-un grup. Din această perspectivă, complianţa la reguli reprezintă o dimensiune importantă pentru convieţuirea într-un context social.

orice activitate pe care o realizează un organism, internă sau externă, care este observabilă şi măsurabilă.

comportament realizat cu intenţia de a face rău cuiva sau de a distruge bunuri.

comportamentul persoanei este contrar normelor sociale. Cauzează un stres semnificativ celor care interacţionează cu acea persoană.

se refereră la acele caracteristici ale copilului care îl impiedică să participe la activităţile curriculare; are un efect negativ asupra procesului instructiv-educativ şi asupra performanţelor de învăţare ale copilului şi ale clasei; nu este adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare ale acestuia; duce la izolarea lui de către colegi; constituie o potenţială ameninţare (pericol), reduce oportunităţile de dezvoltare personală ale copilului.

concept care înglobează un pattern de comportamente care “încalcă regulile”; se referă la comportamente în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale corespunzătoare vârstei sunt violate. Acest comportament mai poate fi denumit comportament negativist, sfidător, disobedient şi ostil faţă de persoanele care reprezintă autoritatea.

acţiuni voluntare care au ca scop ajutarea unui individ sau obţinerea unui beneficiu de către acesta sau de către un grup. Comportamentul pro-social presupune a-i ajuta pe ceilalţi, a coopera, etc.

se referă la identificarea sensului şi semnificaţiei simbolurilor utilizate în comunicare.

abilitatea de exprimare a propriilor emoţii şi convingeri fară a afecta şi ataca drepturile celorlalţi.

imaginea pe care o construiesc oamenii despre persoana lor, răspunzând la întrebarea „Cine sunt eu?”.

categorii mentale folosite pentru clasificarea diverselor obiecte care împărtăşesc anumite caracteristici particulare.

presupune asocierea dintre un stimul necondiţionat şi un stimul condiţionat care are ca rezultat obţinerea unui răspuns condiţionat.

include modelarea sau sporirea frecvenţei comportamentelor; potrivit unui model predeterminat, vom recompensa sau întări comportamentul dorit atunci când el apare.

dispută sau competiţie între două sau mai multe persoane care au nevoi, idei, credinţe, convingeri, sistem de valori, scopuri foarte diferite sau chiar opuse.

tendinţa de a ne modifica percepţiile, opiniile şi comportamentele sub influenţa normelor grupului din care facem parte.

concordanţa dintre comportamentul şi convingerile, emoţiile şi valorile personale. Decalajul dintre ceea ce simte sau gândeşte o persoană şi ceea ce exprimă ea se transpune în maniera falsă de exprimare sau de comportament, care este uşor sesizabilă de către ceilalţi şi poate duce la pierderea relaţiei de încredere.

relaţiile dintre un comportament şi efectele sale, care exercită o funcţie de întărire sau penalizare a comportamentului respectiv. O mare parte din comportamentele noastre sunt determinate de consecinţe, de întăririle pozitive sau negative (= care perpetuează un comportament) şi de pedepsele (= care diminuează comportamentul în cauză).

relaţie interumană de ajutor dintre o persoană specializată şi o alta care solicită asistenţă de specialitate.

asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate, într-o situaţie de criză.

formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine.

oferirea de repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor.

proces care vizează dezvoltarea abilităţilor unei persoane pentru rezolvarea unei probleme specifice legate de carieră, şi este în esenţă o intervenţie psihologică.

oferirea de informaţii pe domenii / teme specifice.

consiliere din perspectivă religioasă.

oferirea de suport emoţional, apreciativ şi material.

dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei.

(1) procesul de urmărire a propriei persoane şi a mediului individual, astfel încât percepţiile, amintirile şi gândurile să aibă reprezentări în conştiinţă. (2) procesul de control al propriei persoane şi al mediului, care ne oferă capacitatea de a învăţa şi finaliza comportamente şi activităţi cognitive.

primul pas în formarea sinelui şi se referă la înţelegerea de către copii a faptului că ei sunt fiinţe distincte, cu existenţă proprie.

este un proces de cooperare prin care un specialist oferă servicii psihologice şi educaţionale unui membru al unei instituţii (persoana consultată) urmărind să augmenteze învăţarea şi capacitatea de adaptare a unui elev sau grup de elevi (client).

capacitatea de a rezista sau a întârzia reacţia la un anumit impuls de a acţiona.

(cuvânt provenit din limba engl.) abilitatea de a face față unor situații dificile, abilitatea de a gestiona stresul cotidian.

capacitatea de a identifica sau realiza soluţii divergente şi originale la probleme. Ea este relaţionată cu IQ, dar nu este identică cu acesta.

perioadă scurtă de tulburare psihologică determinată de confruntarea persoanei cu probleme de viaţă semnificative ce nu pot fi rezolvate pe baza strategiilor uzuale de rezolvare de probleme.

set de valori, norme, atitudini care, chiar fără a fi formulate explicit, determină modul în care se comportă oamenii şi fac să se rezolve problemele dintr-o organizaţie.

se referă la cunoaşterea locului şi motivelor pentru care se utilizează informaţiile declarative şi procedurale deţinute. Spre exemplu, copiii care învaţă eficient ştiu când şi ce tip de informaţie trebuie repetată (exersată). Informaţiile condiţionale sunt importante deoarece ajută copiii să realizeze o alocare selectivă a resurselor şi să folosească strategiile în mod eficient. De asemenea, aceste cunoştinţe permit copiilor să se adapteze la cerinţele schimbătoare ale sarcinilor de învăţare.

cunoştinţe despre situaţii sau stări de lucru care se pot exprima într-o formă declarativă.

reprezintă cunoştinţele achiziţionate despre variabilele care interacţionează în realizarea unei sarcini cognitive (variabile personale, variabile legate de sarcini şi variabile legate de strategii), cunoştinţe care pot fi utilizate în controlul funcţionării cognitive.

cuprind euristicile şi strategiile metacognitive, ca şi cunoştinţele legate de modul de realizare a sarcinii.

se referă la o prezentare detaliată şi structurată a experienţei educaţionale şi profesionale a persoanei, precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor dobândite.

procesul care duce la selecţia unei alternative din mulţimea de variante disponibile la un moment dat.

proces care duce la selecţia unei alternative de carieră din mulţimea de variante disponibile la un moment dat.

insuficienţă în dezvoltarea sau funcţionarea unui organ, sistem sau organism în ansamblu.

tulburare psihică, caracterizată printr-o perturbare serioasă a echilibrului emoţional şi o diminuare considerabilă a calităţii vieţii, pe o perioadă lungă de timp (activitatea profesională, relaţiile personale etc.).

se referă la modificările secvenţiale ce apar într-un organism pe măsură ce acesta parcurge traseul de la concepţie la moarte. Dezvoltarea organismului uman se desfăşoară pe mai multe paliere, dar cu toate acestea este unitară, determinând evoluţia individului în ansamblul său.

a învăţa cum să recunoşti şi să interpretezi expresiile emoţionale ale celorlalţi.

cuprinde modificările ce apar la nivelul personalităţii, emoţiilor şi relaţiilor cu ceilalţi.

cuprinde modificările ce apar la nivelul percepţiei, învăţării, memoriei, raţionamentului, limbajului.

procesul prin care copiii dobândesc vocabularul şi regulile prin care cuvintele sunt organizate în propoziţii (sintaxă).

se referă la maturarea fluenţei şi controlului mişcărilor muşchilor corpului. Dezvoltarea motorie se realizează prin achiziţionarea abilităţilor întâi la părţile superioare ale corpului şi apoi în părţile inferioare.

stresul ce depăşeste o intensitate critică. Se referă la acele supraîncărcări, suprastimulări intense şi prelungite, care depăşesc resursele fiziologice şi psihologice personale, rezultând scăderea performanţei, insatisfacţie, tulburări psihosomatice şi fizice.

vizează stimularea interesului faţă de domeniul antreprenorial şi dezvoltarea unor competenţe de analiză şi valorificare a oportunităţilor de afaceri.

formă de educaţie desfăşurată în instituţii specializate, caracterizată prin obiective clar definite şi care are ca scop suprem formarea omului, ca personalitate.

intervenţie educaţională de dezvoltare, în avans, a deprinderilor şi abilităţilor necesare tinerilor pentru dezvoltarea şi managementul propriei cariere.

constă în utilizarea cunoştinţelor anterioare pentru interpretarea şi îmbogăţirea materialului ce trebuie învăţat.

reacţie subiectivă la un eveniment relevant, caracterizată prin modificări fiziologice, experienţiale şi comportamentale.

trăiri subiective care împiedică adaptarea individului la situaţia concretă în care acesta se găseşte. Ele pot fi atât pozitive, cât şi negative. O emoţie disfuncţională pozitivă poate fi fericirea extremă trăită de un elev în urma luării unei note mari, care îl face să nu mai înveţe pentru lecţia următoare. O emoţie disfuncţională negativă poate fi frica puternică în momentul scoaterii la tablă, emoţie care îl „paralizează” pe elev, reducându-i foarte mult capacitatea de concentrare. Ambele tipuri de emoţii împiedică elevul să îşi îndeplinească eficient sarcinile şcolare, adică să îşi atingă scopul.

trăiri subiective care facilitează adaptarea individului la situaţia concretă în care acesta se găseşte (fie ea dezirabilă sau indezirabilă). Ele pot fi atât pozitive, cât şi negative. O emoţie funcţională pozitivă, cum ar fi satisfacţia în urma susţinerii cu succes a unui examen, poate motiva individual să îşi dezvolte cunoştinţele în respectivul domeniu. O emoţie funcţională negativă, cum ar fi nemulţumirea în urma ratării unui examen, poate şi ea motiva elevul să identifice şi să completeze lacunele din cunoştinţele sale din acel domeniu. Ambele tipuri de emoţii susţin elevul în încercarea sa de a se perfecţiona profesional, adică de a-şi atinge scopul.

apar atunci când situaţia concretă este în contradicţie cu scopurile individului, blocându-le sau îngreunând atingerea acestora.

apar atunci când există congruenţă motivaţională, adică evenimentele concrete sunt în concordanţă cu scopurile persoanei.

abilitatea de a înţelege modul în care gândeşte, simte şi se comportă o altă persoană. Facilitează exprimarea emoţiilor, convingerilor, valorilor şi îmbunătăţeşte comunicarea. Se dezvoltă prin însuşirea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală.

procedură care este relativ uşor de aplicat şi poate duce deseori la răspunsul corect, dar nu inevitabil.

se referă la scoaterea unei persoane care a efectuat un comportament indezirabil dintr-o situaţie recompensativă. În această categorie intră excluderea dintr-un grup (= “club”, “partid”, “gaşcă” etc.), privarea de libertate, punerea la colţ ş.a.m.d.

se referă la particularizarea unei teorii sau idei. Se pleacă de obicei de la general şi se caută un exemplu particular şi specific care să ilustreze şi/sau să susţină ideea sau teoria.

experienţa personală acumulată de subiect ca urmare a confruntării cu diverse sarcini/activităţi.

se referă la comportamentul sistematic de colectare de informaţii referitoare la oportunităţile educaţionale şi de ocupaţii.

se referă la producerea acelor simboluri corespunzătoare sensului şi semnificaţiei cuvintelor, ţinând cont de regulile de combinare ale acestora.

încrederea pe care o putem avea într-un instrument de măsură.

document care descrie aspectele definitorii ale postului ocupat de un anumit angajat.

se referă la abilitatea de a categoriza unul şi acelaşi obiect în mai multe categorii, pe baza mai multor criterii. Această abilitate ne ajută mai mult decât simpla categorizare să ne adaptăm mediului, pentru că reconsiderăm trăsăturile relevante ale stimulului în funcţie de cerinţele contextului.

frică intensă de un stimul sau o situaţie pe care majoritatea oamenilor nu le consideră deosebit de periculoase.

abilitatea de a urmări, în mod selectiv, componenta relevantă pentru realizarea sarcinii, fără a se lăsa distras de cele irelevante. Spre exemplu, în timpul citirii unui text, să nu se lase furat de imaginile ilustrative pentru o altă parte a textului.

funcţii esenţiale pentru realizarea comportamentelor complexe. Ele sunt implicate în controlul atenţiei, inhibiţiei motorie şi cognitivă precum şi în planificare.

esenţiale în învăţarea scrisului. Ele se referă la abilitatea de a realiza rapid, acurat şi coordonat mişcări ale degetelor şi ale mâinilor.

măsoară diferite componente ale abilităţii spaţiale: capacitatea de integrare şi coordonare a informaţiei spaţiale şi sunt esenţiale în învăţarea scrisului.

se referă la cunoştinţele despre faptul că ceilalţi oameni au o lume internă de gânduri şi sentimente, care este independentă de starea mentală a copilului. Aceasta abilitate se dezvoltă mai mult în perioada preşcolară, iar copiii devin tot mai eficienţi în generarea de teorii care să îi ajute să prezică ceea ce simt ceilalţi.

abilitatea de a genera soluţii alternative multiple, depăşind stereotipia şi rigiditatea convingerii că o problemă are o singură şi unică soluţie ideală.

abilitatea de a anticipa consecinţele pe termen scurt şi lung a anumitor situaţii.

deprinderea de a interacţiona cu textul informaţiei în mod activ, de a obţine, interpreta şi evalua informaţia conţinută într-un material.

abilitatea de a planifica o serie de acţiuni specifice pentru a implementa o anumită soluţie.

viziune pozitivă asupra potenţialului de dezvoltare personală şi încurajarea respectului de sine al copiilor.

credinţe care generează şi întreţin sentimente disfuncţionale, cum ar fi: învinovăţirea excesivă, deprimarea, anxietatea, furia, gelozia, ura, etc.

activitate motorie explozivă, neregulată, o nelinişte excesivă care apare mai ales în situaţiile în care copilul trebuie să stea relativ liniştit. Această caracteristică comportamentală este evidentă în situaţii structurate şi organizate care solicită mai mult capacitatea de control al comportamentului.

sensibilitate excesivă; de exemplu, persoanele care suferă de tulburări de panică sunt hipersenzitive (foarte atente) la senzaţiile din propriului corp, cum ar fi bătăile inimii, respiraţia, senzaţii intestinale.

atitudine de observare atentă şi susţinută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul tău.

un sentiment ferm al copilului că este băiat sau fată.

modul în care persoana se percepe pe sine şi modul în care ea crede că este percepută de ceilalţi, din punct de vedere fizic.

modul în care o persoană îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale.

etapă tranzitorie, normală şi chiar necesară în procesul alegerii carierei.

se referă la capacitatea de supresie a unor acţiuni sau procese cognitive care interferează sau sunt nerelevante în raport cu sarcina pe care o ai de rezolvat.

se referă la capacitatea de a rezista unei tentaţii, de a refuza o recompensă imediată în favoarea uneia mai substanţiale, dar amânată.

abilitatea de a percepe și exprima emoții, de a le înțelege și a le utiliza, precum și de a le gestiona în așa fel încât să susțină evoluția personală (Salovey & Grewal, 2005)

abilitatea de a discrimina şi a răspunde adecvat la dispoziţiile, manifestările temperamentale şi dorinţele altora.

capacitatea de acces la propriile trăiri şi abilitatea de a discrimina şi a le utiliza în exprimare. Conştientizarea propriilor cunoştinţe, abilităţi şi dorinţe.

abilitatea de a-şi controla mişcările corpului; îndemânare în manipularea obiectelor.

sensibilitate la sensul şi ordinea cuvintelor, respectiv a multiplelor funcţii ale limbajului.

abilitatea de a realiza raţionamente complexe şi de a recunoaşte pattern-uri logice şi relaţii numerice.

sensibilitatea la ritm, linie melodică şi tonalitate, capacitatea de a produce şi recunoaşte diverse forme de expresie muzicală.

abilitatea de a percepe cu acurateţe lumea vizuală şi de a transforma sau modifica aspectele acesteia pe baza propriilor percepţii.

preferinţe cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate.

se referă la scăderea performanţelor în diverse sarcini de lucru ca urmare a intervenţiei unor informaţii sau comportamente irelevante în raport cu acele sarcini.

metodă de colectare de date care reprezintă o listă de întrebări formulate pentru a obţine informaţii cu privire la atitudini, cunoştinţe şi opinii ale unor persoane faţă de anumite probleme. Ele pot fi realizate individual sau în grup, direct sau prin intermediul telefonului. Există trei tipuri de interviuri: structurate, unde toate întrebările care vor fi adresate de intervievator sunt dinainte stabilite; semi-structurate, unde intervievatorul poate adresa şi alte întrebări decât cele stabilite; şi nestructurate, unde intervievatorul are o listă de probleme pe care le va aborda în conversaţie fără a avea întrebări clar stabilite de la început. 

(în contextul ”item-ul dintr-un test”) se referă la fiecare întrebare, afirmație separată din componența unui test / chestionar. Un test poate avea un anumit număr de itemi, adică un anumit număr de întrebări separate care trebuie completate pentru a finaliza testul.

metodă în care participanţii adoptă poziţii diferite de poziţia lor sub aspectul personalităţii, motivaţiei, rolului sau background-ului. Aceasta le permite familiarizarea cu alte perspective asupra unei situaţii.

este acel tip de joc care devine un vehicul pentru imaginaţia copilului; presupune transformarea unor obiecte în “unelte de joc”, sau imită unele comportamente ale părinţilor sau altor adulţi (ex. Mătura simbolizează un cal).

(vezi și Management) întreg complexul de abilități ale unei persoane de a organiza și a conduce eficient o activitate, un proces, un proiect, una sau mai multe persoane în vederea atingerii obiectivelor propuse. Deși în literatură există multe definiții diferite date conceptului de ”management” versus ”leadership” – văzute ca două concepte diferite – menționăm că în activitatea noastră de evaluare / dezvoltare a abilităților inter-personale de conducere nu facem diferența între cele două concepte pe care le înțelegem din perspectiva finalității: totalitatea abilităților care determină o persoană să conducă eficient.

cuprinde toate actele normative ce reglementează relaţiile sociale care apar în legătură cu folosirea dreptului la muncă, condiţiile de muncii, condiţiile angajării şi salarizării, drepturile şi obligaţiile angajaţilor şi ale angajatorilor.

un set arbitrar de simboluri, utilizate pentru comunicare, pentru gândire şi pentru autoreglare. Totodată este şi un sistem coerent de reguli pentru combinarea cuvintelor.

o formă de comunicare prin care sunt exprimate propriile opinii şi emoţii fără a ataca interlocutorul; este o modalitate de facilitare a comunicării în cazul subiectelor potenţial conflictuale; focalizează discuţia pe comportament şi nu pe persoană.

(vezi și Leadership) întreg complexul de abilități ale unei persoane de a organiza și a conduce eficient o activitate, un proces, un proiect, una sau mai multe persoane în vederea atingerii obiectivelor propuse. Deși în literatură există multe definiții diferite date conceptului de ”management” versus ”leadership” – văzute ca două concepte diferite – menționăm că în activitatea noastră de evaluare / dezvoltare a abilităților inter-personale de conducere nu facem diferența între cele două concepte pe care le înțelegem din perspectiva finalității: totalitatea abilităților care determină o persoană să conducă eficient.

se referă la capacitate educatorului / consilierului / părintelui de a capta şi menţine atenţia grupului pe parcursul activităţilor.

se referă la abilitatea educatorului de a planifica, organiza, coordona şi evalua activităţile clasei cu scopul de a crea şi menţine un climat care să-i permită atingerea obiectivelor instructiv - educative.

vizează capacitatea educatorului/consilierului/părintelui de a organiza, planifica şi coordona: materialul de studiu, materialele didactice auxiliare, echipamentele aferente, mişcarea şi aşezarea copiilor, spaţiul.

se referă la o serie de aptitudini, tehnici concrete, practici pe care le poate utiliza o persoană pentru a-și spori eficiența proprie în realizarea acțiunilor pe care și le propune, a sarcinilor curente sau a celor din cadrul unui proiect mai complex.

se referă la deprinderile de utilizare eficientă a momentelor dedicate învăţării. Acesta presupune: alegerea momentelor propice pentru studiu, utilizarea eficientă a timpului acordat studiului (stabilirea de priorităţi şi respectarea timpului de studiu) şi evitarea amânării sarcinilor de lucru (evitarea procrastinării).

succesiune determinată genetic de creştere şi schimbare, relativ independentă de evenimentele externe.

strategii prin care oamenii se apără de o durere psihică (de exemplu: o anxietate, o tristeţe, etc.). Ele se declanşează automat şi inconştient şi sunt îndreptate asupra reducerii tensiunii.

strategii diferite pe care le poate adopta o persoană pentru a face față unor situații dificile, a stresului cotidian. Ele sunt strategii inconștiente și/sau conștiente, utilizate de către o persoană pentru a evita, diminua sau remedia pe cât posibil impactul negativ pe care o situație cu care se confruntă îl are asupra stării sale.

activitatea prin care se realizează punerea în legatură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea stabilirii raporturilor de muncă sau de serviciu.

este procesul prin care sunt encodate, stocate şi reactualizate reprezentările mentale. Memoria este o componentă de bază a dezvoltării cognitive a copilului. Se pot observa la preşcolari anumite strategii de memorare simple, însă creşteri în complexitate şi eficienţă a strategiilor se realizează în perioada şcolară şi adolescenţă.

capacitate cognitivă care comportă resurse limitate de procesare şi constă în activarea şi procesarea simultană de informaţii, în scopul rezolvării unor sarcini momentane. Memoria de lucru joacă un rol important în toate formele complexe ale gândirii, cum ar fi: rezolvare de probleme, decizie, învăţare etc.

conţine o serie de informatii asociate cu contexte spaţio-temporale, ea fiind esenţială în formarea propriei noastre identităţi. Se referă la memoria evenimentelor autobiografice: când şi unde am trăit un anumit eveniment. Dezvoltarea memoriei auto-biografice la copii este relaţionată cu abilitatea acestora de a oferi descrieri cât mai acurate ale unor experienţe din trecut, atunci când sunt întrebaţi de alţii.

(declarativă) totalitatea cunoştinţelor factuale despre cum sunt anumite lucruri.

se referă la cunoştințele generale pe care le avem despre mediul în care trăim. Cunoştinţele din memoria semantică nu sunt asociate (de regulă) cu un context spaţiotemporal.

cunoştinţele noastre despre învăţare şi factorii care afectează activitatea cognitivă, ca şi reglarea şi monitorizarea funcţionării acesteia. Funcţionează ca o modalitate de evaluare permanentă şi control al procesului de învăţare. Se poate forma prin învăţare şi poate fi dezvoltată prin exersare (ex. capacitatea de a utiliza strategii de memorare şi învăţare eficiente pentru sarcini particulare de învăţare). Este conştientizată în timp şi utilizată în mod voluntar. Înţelegerea funcţionării cognitive nu poate avea loc fără a înţelege şi aspectele metacognitive ale acesteia: ce cunoştinţe avem despre funcţionarea cognitivă, cum ne evaluăm propriile cunoştinţe, cum selectăm strategiile cognitive şi cum monitorizăm funcţionarea lor, când decidem schimbarea strategiei, etc.

credinţe eronate despre carieră, procesul de alegere a carierei şi strategiile care asigură succesul în lumea muncii.

strategii implicite de memorare, care nu sunt folosite în mod conştient, voluntar, ci rezultă din repetarea stimulilor în timp. Sunt utile în special în prelucrarea unui material dificil de memorat (clasificări) şi constau în crearea de legături artificiale între diverse idei şi concepte (elemente ale clasificării) care să permită reactualizarea ulterioară a acestora.

tehnică de învăţare în care persoana învaţă un lucru nou observând o altă persoană (model).

persoane semnificative din anturajul imediat, din mediul familial sau personaje promovate prin intermediul mass media. Acestea influenţează deciziile de carieră ale copiilor, adolescenților sau adulților prin oferirea suportului informaţional şi psihologic, orientarea şi modelarea comportamentului decizional.

reprezintă deprinderea de verificare sistematică a gradului de înţelegere a textului (citit sau prezentat verbal).

este rezultanta unui complex de factori, între care se includ factorii sociali şi culturali, convingerile şi valorile personale şi factorii contextuali, specifici unei situaţii de învăţare.

se referă la acele stări şi procese emoţionale şi cognitive care pot declanşa, orienta şi susţine diferite comportamente şi activităţi.

se referă la exercitarea şi aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor în vedearea realizării unui scop. Poate fi analizată şi interpretată sub două aspecte: ca sursă de venit - venitul salarial, exprimat în bani, care refletă calitatea şi cantitatea muncii prestate; ca raport de muncă – stabilit între angajator şi angajat.

trăirea repetată a unor evenimente incontrolabile, mai ales negative, care ne determină să credem că nu există legatură între ceea ce facem şi ceea ce se întâmplă.

mecanism de apărare care presupune refuzul de a accepta şi de a crede ceea ce s-a întâmplat în realitate.

persoana refuză să recunoască existenţa unei probleme, a unui eveniment neplăcut, stânjenitor, unele aspecte neplăcute ale vieţii.

reguli implicite sau explicite pentru un comportament şi credinţe acceptate de societatea din care face parte individul.

sunt subsumate scopului general şi definesc în mod specific ceea ce persoana doreşte să realizeze.

idei, gânduri, imagini persistente considerate supărătoare şi nepotrivite, ce cauzează o stare de tensiune sau un disconfort psihic si fizic semnificativ.

specialitatea, activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate economico-socială şi care reprezintă pentru aceasta o sursă de existenţă.

posibilităţi materiale şi financiare, resurse informaţionale, şi de formare existente, situaţiile şi activităţile de învăţare care constituie mediul de creştere şi de dezvoltare al copiilor.

aptitudinea de menţinere a unei atitudini realiste şi pozitive, în special în faţă unor momente grele.

se referă la o gamă largă de activităţi de la informare şi evaluare, la consiliere şi educaţie pentru carieră, fiind un „concept umbrelă” pentru activităţile din acest domeniu.

implică procesul de concentrare a atenţiei, dezangajarea şi comutarea atenţiei.

activitate bazată pe un sistem de principii, metode şi procedee de îndrumare a persoanei către o profesie sau un grup de profesii în concordanţă cu aptitudinile, interesele, valorile, pe de o parte şi de pe altă parte, în funcţie de perspectivele pieţei forţei de muncă şi dinamica sferei ocupaţionale.

abilitatea de reformulare a ceea ce ni se pare esenţial în mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema în discuţie. Se realizează prin utilizarea unor fraze care comunică interlocutorului că mesajul a fost înţeles: “Ceea ce spui tu se referă la …”, “Cu alte cuvinte …” Permite totodată şi ascultătorului să îşi clarifice dacă a înţeles corect mesajul transmis de interlocutor.

o deviere de la starea normală de funcţionare a organismului; patologia ca ştiinţă studiază cauzele, simptomele şi evoluţia bolilor, precum şi mijloacele de prevenire şi tratare a acestora.

set de evenimente/comportamente care apar împreună şi se manifestă într-o manieră predictibilă.

este orice eveniment care determină reducerea unui comportament.

se referă la cunoştinţele şi abilităţile pe care un individ le învaţă prin instruire directă şi formală.

modalităţi tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare manifestate de o persoană.

“locul de întâlnire dintre cererea şi oferta de forţă de muncă, respectiv dintre angajatori şi posibilii angajaţi” (Neubauer, 2002).

se referă la cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru realizarea unor planuri de carieră realiste şi adaptate la cerinţele pieţei muncii.

presupun adaptarea educaţiei la nevoile individuale din perspectiva diferenţelor individuale între elevi.

evidenţiază evoluţia elevului în dobândirea unei competenţe sau în cristalizarea intereselor.

se referă la cele mai relevante produse ale activităţii unei persoane în raport cu un anumit scop.

ansamblu de sarcini, pe care le execută o singură persoană în vederea îndeplinirii unui scop, aceste sarcini rămân neschimbate indiferent cine ocupă ale post.

atitudini negative, ce presupun generalizări nefavorabile în legătură cu membrii unui grup anume.

se referă la acele cunoştinţe bazale despre numărare, recunoaşterea cifrelor, realizarea diferenţelor dintre cantităţi, mărimi, etc. Acestea reprezintă baza pe care se vor achiziţiona cunoştinţele matematice şi competenţele procedurale din perioada şcolară.

sunt acele abilităţi academice sau cognitive specifice, prerechizite pentru cunoştinţele şi abilităţile de tip şcolar. Acele cunoştinţe bazale, primare despre învăţarea de tip şcolar care sunt necesare achiziţionării altor cunoştinţe.

cuprind cunoştinţe şi atitudini despre scris-citit, presupuşi precursori ai abilităţii de a citi şi de a scrie.

diminuarea incidenţei unei tulburări / boli prin eliminarea factorilor declanşatori înainte ca aceştia să o producă (educaţia, intervenţia în situaţii de criză, consultaţia, sistemele de suport).  

reducerea numărului de cazuri de tulburări / boli în grupurile cu risc crescut (ex. reducerea numărului de cazuri de copii cu tulburări emoţionale în rândul copiilor cu un singur părinte).

limitarea consecinţelor negative ale tulburării / bolii, reabilitare sau limitarea dizabilităţilor (ex. a-l învăţa pe un copil cu ADHD deprinderi sociale).

diferenţa între starea curentă şi o stare dorită, diferenţă care nu poate fi depăşită spontan datorită existenţei unor impedimente.

se referă la tulburări de comportament de tipul ieşirilor necontrolate, cum sunt agresivitatea, violenţa şi delicvenţa.

tulburări manifestate prin simptome orientate spre sine, ca de exemplu anxietatea şi depresia.

strategie generală de adaptare la diversele situaţii de viaţă, care are drept scop menţinerea şi promovarea stării de bine. Presupune parcurgerea unor etape/paşi în vederea atingerii scopului/stării dorite. Se formează şi se consolidează prin învăţare socială.

calificarea (specializarea) pe care o persoană o dobândeşte prin studii.

(în cadrul Platformei TPO) descrierea unui post specific dintr-o organizație în termeni de abilități, cunoștințe, aptitudini și interese necesare unei persoane pentru a obține rezultate și satisfacție dacă va fi angajată pe acel post.

(în cadrul Platformei TPO) descrierea unei ocupații generice în termeni de abilități, cunoștințe, aptitudini și interese necesare unei persoane pentru a obține rezultate și satisfacție dacă urmează respectiva ocupație.

modalităţile prin care o persoană îşi sistematizează şi prezintă informaţiile despre abilităţile, interesele, experienţele educaţionale şi profesionale proprii, în vederea atingerii unor scopuri de carieră.

un set de proprietăţi care descriu cele mai bune exemple din clasa reprezentată de conceptul respectiv.

varietate de intervenţii psihologice în scopul ameliorării problemelor umane şi al facilităţii unei funcţionări eficiente în societate.

numit adesea şi inferenţă, este o procedură prin care se obţin informaţii noi prin combinarea celor deja existente.

semnifică schimbarea opţiunii iniţiale pentru o anumită profesie fie din motive subiective (schimbarea intereselor, specializarea, corectarea unor decizii luate greşit la o anumită vârstă, etc.), fie din motive obiective (dinamica forţei de muncă, evoluţia profesiilor etc.). Acest lucru este necesar pentru a restabili echilibru între om şi activitatea sa profesională.

apropierea unor concepte sau idei pe baza similarităţilor existente între acestea.

abilitatea unei persoane de a exprima înţelegerea atât a conţinutului, cât şi a stării emoţionale transmise de către o altă persoană. Prin reflectare, prima persoană îi dă celeilalte persoane sentimentul că este ascultată şi că ceea ce exprimă sau trăieşte este important.

abilitatea de a controla comportamentul acţionat de o emoţie.

abilitatea de a iniţia, menţine şi modula apariţia, intensitatea, trăirile interioare şi procesele fiziologice care acompaniază emoţia.

un set de activităţi care permit autocontrolul învăţării. Contribuie la îmbunătăţirea performanţei în numeroase moduri, printre care o mai bună utilizare a resurselor atenţionale, o mai bună utilizarea a strategiilor existente şi o mai bună monitorizare a comprehensiunii sarcinilor.

norme sociale (culturale) pentru manifestarea externă a emoţiilor, incluzând atât tipul emoţiilor, cât şi circumstanţele în care pot fi manifestate.

se referă la abilitatea copilului de a iniţia şi menţine interacţiuni sociale pozitive cu ceilalţi copii sau adulţi.

expresii care, fiind adesea asociate cu diverse forme de penalizare, au devenit penalităţi condiţionate.

o reflectare într-un mediu intern a realităţii exterioare.

se referă la respectarea principiilor fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizării greşite a cunoştinţelor şi metodelor de consiliere, prin evitarea oricărei acţiuni care interferează cu starea de bine a celor consiliaţi.

capacitatea unei persoane de a fi un membru cooperant şi activ al grupului social din care face parte.

ansamblul relaţiilor interpersoanle ale unei persoane care pot facilita opţinerea unor informaţii legate de oportunităţile de construire şi dezvoltare a carierei.

abilitatea de a face abstracţie de informaţiile sau aspectele irelevante, obţinând performanţe crescute în sarcina curentă.

un proces prin care indivizii identifică un potential răspuns eficient din mai multe alternative pentru a face faţă unei situaţii problematice şi în acelaşi timp să crească probabilitatea de a alege cel mai eficient răspuns.

“piesa” pe care o “interpretează” oamenii în executarea muncii lor. Acestea pot fi descrise în termeni comportamentali – aşa trebuie să se comporte persoana X pentru a îndeplini sarcinile date.

achiziţia de comportamente şi caracteristici pe care o cultură le consideră adecvate pentru un anumit gen sau sex.

starea de bine în care o persoană își poate desăvârși abilitățile, se poate adapta la factorii de stres curenți din viața cotidiană, poate să muncească într-un mod productiv și este capabilă să aducă o contribuție comunității în care trăiește (definiție dată de Organizația Mondială a Sănătății OMS, 2001)

retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva ca urmare a efectuării unui comportament indezirabil. Amenzile, retragerea unor privilegii, suspendarea unor clauze avantajoase, toată gama de acţiuni prin care îl facem pe celălalt “să plătească pentru ceea ce a făcut” intră în clasa sancţiunilor.

scale folosite pentru măsurarea trăsăturilor de personalitate, a emoţiilor, a cogniţiilor şi a simptomelor psihopatologice, în care persoana evaluată apreciază singură prezența sau intensitatea unor descrieri.

reprezentări mentale ale unor evenimente cotidiene particulare şi ale comportamentului şi emoţiilor adecvate pentru acesta. Se formează cel târziu în al 3-lea an de viaţă; ele oferă copiilor o structură ordonată a rutinelor cotidiene şi demonstrează celor mici cât de importantă este ordinea temporală.

poate fi definit în termeni de rezultate, procese sau evenimente dezirabile. Acesta oferă direcţia care trebuie urmată şi permite analiza rezultatelor obţinute. Exemple de scopuri sunt: a avea o carieră de succes ca arhitect, a avea un stil de viaţă liniştit, etc.

este o metodă de evaluare rapidă, prin care se poate determina repertoriul comportamental al persoanei evaluate şi care oferă informaţii legate de necesitatea unei evaluări mai detaliate. Instrumentele de screening sunt utile pentru identificarea eventualelor riscuri pentru dezvoltarea unor tulburări de comportament, emoționale sau de performanță etc.

instrument de promovare personală în care candidatul îşi argumentează interesul şi îşi justifică candidatura pentru un post sau o funcţie.

presupune alegerea dintr-un grup de candidaţi a celor mai capabili de reuşită într-o anumită profesie, pe baza aptitudinilor, intereselor, pregătirii acestora. Spre deosebire de orientarea profesională, care îşi propune să identifice profesia cea mai adecvată pentru individ, selecţia urmăreşte alegerea individului pentru o profesie.

au scopul de a asista persoanele pe tot parcursul vieţii în luarea deciziei privind educaţia, instruire, ocupaţia şi managementul propriei cariere.

indiciu, manifestare a unei stări care serveşte la stabilirea diagnosticului.

un sistem fizic care posedă două proprietăţi: de reprezentare şi de calcul. Reprezentarea se referă la transpunerea în mediul interior a unui fapt exterior, iar calculul - la manipularea reprezentărilor respective pe baza unor reguli fixe. Reprezentările şi calculul pot fi conştiente - prelucrări conştiente de informaţie - sau inconştiente - prelucrări inconştiente de informaţie (ex. percepţie, învăţare şi memorie implicită).

sistemul dintr-un organism viu care coordonează activitatea muşchilor, monitorizează organele, primeşte şi prelucrează informaţiile primite prin organele de simţ şi iniţiază acţiuni.

cuprinde venitul, ocupaţia şi nivelul de educaţie a unei persoane.

convingeri referitoare la caracteristicile, atributele şi comportamentele specifice membrilor unei categorii sociale.

modalitatea preferată de receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare a informaţiei. Acesta are atât componente determinate genetic, cât şi componente care se dezvoltă ca urmare a expunerii frecvente şi preferenţiale la o anumită categorie de stimuli.

totalitatea comportamentelor şi deciziilor care au relevanţă pentru calitatea vieţii individului în următoarele domenii: calitatea vieţii individuale, sociale şi profesionale.

valoarea pe care o ataşează o persoană calităţilor proprii, răspunzînd la întrebarea „cât de bun sunt?” şi mergând de la extrem pozitiv, la extrem negativ.

plan cognitiv folosit în mod conştient, voluntar şi controlabil de către individ în vederea sporirii performanţei mnezice.

răspunsul individului la evenimentele care îi ameninţă funcţionarea fizică şi psihică optimă.

metodă de analiză a unor scenarii reale pe anumite teme sau probleme.

este o modalitate de a concentra într-o manieră organizată cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului. Are drept scop recapitularea conţinutului unui discurs sau de încheiere a discuţiei. Se utilizează şi pentru stabilirea priorităţilor şi alternativelor de abordare a unei teme / subiect sau pentru clarificarea perspectivelor interlocutorului asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. Este utilă şi ca formă de deschidere a unei noi etape a discuţiei pe tema stabilită, reamintind astfel concluziile etapelor anterioare.

suport oferit de membrii familiei, prieteni sau instituţii sociale care, pe de o parte, ajută subiectul să-şi mobilizeze resursele psihologice, să diferenţieze între situaţii sigure şi situaţii periculoase, să împartă sarcini, iar pe de altă parte pot furniza anumite resurse: bani, materiale sau informaţii şi deprinderi. Suportul social are rolul de a promova sănătatea şi a reduce riscul pentru tulburările fizice sau mentale şi are implicaţii pentru activităţile preventive (primare şi secundare sau terţiare).

definirea supradotării include trei aspecte fundamentale: (1) inteligenţă deasupra mediei, (2) nivel ridicat de motivaţie şi implicare în activitate şi (3) nivel ridicat de creativitate.

ansamblul trăsăturilor fiziologice şi nervoase ale unei persoane, care determină diferenţieri psihice şi de comportament între indivizi; este dimensiunea dinamico-energetică a personalităţii care se consideră a fi înnăscută şi transmisă genetic.

reprezintă cunoştinţele acumulate în copilărie despre faptul că ceilalţi oameni au o lume internă de gânduri şi sentimente, care este independentă de starea mentală a copilului.

măsurare obiectivă şi standardizată a unor eşantioane de comportamente care descriu funcţionarea persoanei în diverse domenii (emoţional, cognitiv, social etc.).

instrumente concepute pentru a măsura capacităţi (potenţial), adică să facă predicţii asupra a ceea ce poate realiza o persoană într-un domeniu, dacă ar avea pregătirea necesară.

instrumente concepute pentru a măsura ceea ce poate să facă o persoană în prezent, adică abilităţile şi deprinderile sale dobândite prin învăţare şi exersare.

convingerea că în viaţă există atât momente uşoare şi plăcute, cât şi momente mai dificile, iar acestea pot fi depășite.

convingerea că în viaţă scopurile propuse trebuie să fie uşor de atins şi că viaţa trebuie să fie plăcută, astfel este insuportabilă.

procesul de trecere de la un stadiu la altul, care presupune totalitatea mecanismelor şi transformărilor care fac posibil acest proces.

se referă la acele înclinaţii generale ale individului care îl determină să se comporte într-un anumit mod; de exemplu siguranţă de sine.

reprezintă căile particulare pe care le urmează persoanele de-a lungul vieţii, diferenţiate prin gradul de continuitate/discontinuitate caracteristic fiecăruia.

tulburare caracterizată printr-o deteriorare susţinută şi severă în interacţiunea socială şi dezvoltarea unor pattern-uri repetitive, restrânse, de comportament, interese şi activităţi.

tulburare de dezvoltare caracterizată printr-o dezvoltare anormală în interacţiunea socială şi în comunicare, prezenţa comportamentelor stereotipe şi un repertoriu restrâns considerabil de interse şi activităti.

tulburare de dezvoltare caracterizată printr-un pattern de comportament care violează drepturile fundamentale ale altora sau normele şi regulile sociale majore corespunzătoare vârstei.

tulburare de dezvoltare caracterizată printr-un pattern de comportament negativist, ostil şi sfidător.

sunt caracterizate prin deteriorare severă şi pervasivă în diferite domenii de dezvoltare: aptitudini de interacţiune socială reciprocă, aptitudini de comunicare sau prezenţa unui comportament, interese şi activităţi stereotipe. Tulburările de dezvoltare pervasivă includ tulburarea autistă, tulburarea Asperger, tulburarea Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei.

este un concept umbrelă care înglobează un grup heterogen de tulburări manifestate prin dificultăţi serioase în achiziţia şi utilizarea deprinderilor de ascultare, exprimare orală, scris, citit, raţionament şi abilităţi matematice. Aceste tulburări sunt intrinseci individului şi se presupune că sunt determinate de disfuncţii minime la nivelul funcţionării cerebrale. Probleme din sfera autoreglării comportamentului, percepţiei şi interacţiunii sociale pot coexista cu LD, dar nu constituie tulburări de învăţare în sine.

tulburări fizice în care se consideră că stările emoţionale joacă un rol central.

gradul în care un instrument de măsură reflectă ceea ce susţine că măsoară.

convingerile bazale ale unei persoane referitoare la ceea ce este important în viaţă, în relaţiile interpersonale și în muncă.

convingeri care motivează comportamentul unei persoane prin recompense externe care pot fi obţinute în urma realizării unei activităţi.

convingeri care motivează comportamentul persoanei, independent de o recompensă externă.

abilitatea individului de a menţine o stare de alertă.

sensibilitatea individului faţă de ceva (boală, comportamentele celorlalţi).

(după Vîgotsky) reprezintă intervalul între ceea ce ştie deja o persoană şi ceea ce poate să înveţe în condiţii de îndrumare.