Dicţionar

aria totală percepută de ochi atunci când acesta este vizat asupra unui punct.

reflectă traseul de dezvoltare al unei persoane prin învăţare şi muncă. În această accepţie, cariera poate deveni accesibilă tuturor persoanelor, impunându-se ca o componentă importantă în dezvoltarea personalităţii lor.

se referă la instituirea de clase care includ grupuri de obiecte/stimuli. Este procesul prin care grupăm elementele similare (obiecte, persoane, situaţii) în clase pentru a asigura economie cognitivă în prelucrarea informaţională. La copii categorizarea este dependentă de tipul de instrucţiune pe care-l primesc. Pe baza acestor clasificări accedem la informaţiile relevante, disponibile din sistemul cognitiv despre categoria respectivă şi putem face predicţii.

facultatea de a cunoaşte, gând.

structurile şi procesele cognitive care construiesc înţelegerea situaţiilor sociale şi care mediază relaţiile noastre faţă de ele.

implicarea grupului în deciziile de dezvoltare personală, în cadrul unei relaţii de respect şi parteneriat, de la egal la egal. Rolul interacţiunilor de grup este de a facilita identificarea celor mai relevante informaţii pentru ca individul să poată lua decizii responsabile şi nu oferirea de soluţii, în cadrul unor relaţii de tip expert-novice.

capacitatea unei persoane de a realiza comparaţii, în mod ordonat şi controlat, între două sau mai multe posibilităţi de răspuns foarte apropiate (similare) la o problemă dată, pentru a putea alege răspunsul cel mai potrivit. Mulţi copii realizează o alegere bazată pe o comparaţie superficială între alternativele de răspuns (alegere impulsivă), ceea ce duce, de foarte multe ori, la răspunsuri incorecte. Nu timpul este însă deciziv pentru a face o alegere bună, ci tipul de comparaţie practicat.

capacitatea, priceperea unei persoane de a face ceva, de a se pronunţa asupra unei probleme.

abilitatea de a conştientiza, înţelege emoţiile proprii şi ale celorlalţi şi de a acţiona ţinând cont de acestea, astfel încât o persoană să poată negocia schimburi interpersonale şi să-şi regleze experienţa emoţională. Competenţa emoţională are trei componente: înţelegerea emoţiilor, expresivitatea emoţională şi reglarea emoţiilor.

se referă la acele blocuri de cunoştinţe despre cum să faci o activitate (strategii, proceduri, tehnici).

abilităţi care permit modularea comportamentelor unui individ pentru a realiza interacţiuni sociale funcţionale cu ceilalţi. Se manifestă prin comportamente învăţate şi acceptate social care permit unei persoane să interacţioneze eficient cu altele. Abilităţile sociale la preşcolari au ca şi consecinţe relaţii interpersonale adecvate acasă, la grădiniţă şi în alte medii care presupun astfel de interacţiuni.

acord, supunere, ascultare, conformare. Tendinţa unui individ de a-şi modifica comportamentul atunci când i se solicită explicit acest lucru de către un individ/grup/instituţie.

abilitatea unei persoane de a înţelege şi respecta regulile impuse. Mediul social presupune (începând cu vârsta preşcolară) respectarea unor reguli care permit convieţuirea cu ceilaţi indivizi. Nerespectarea lor poate duce la excluderea dintr-un grup. Din această perspectivă, complianţa la reguli reprezintă o dimensiune importantă pentru convieţuirea într-un context social.

orice activitate pe care o realizează un organism, internă sau externă, care este observabilă şi măsurabilă.

comportament realizat cu intenţia de a face rău cuiva sau de a distruge bunuri.

comportamentul persoanei este contrar normelor sociale. Cauzează un stres semnificativ celor care interacţionează cu acea persoană.

se refereră la acele caracteristici ale copilului care îl impiedică să participe la activităţile curriculare; are un efect negativ asupra procesului instructiv-educativ şi asupra performanţelor de învăţare ale copilului şi ale clasei; nu este adecvat vârstei şi nivelului de dezvoltare ale acestuia; duce la izolarea lui de către colegi; constituie o potenţială ameninţare (pericol), reduce oportunităţile de dezvoltare personală ale copilului.

concept care înglobează un pattern de comportamente care “încalcă regulile”; se referă la comportamente în care drepturile fundamentale ale altora sau normele sociale corespunzătoare vârstei sunt violate. Acest comportament mai poate fi denumit comportament negativist, sfidător, disobedient şi ostil faţă de persoanele care reprezintă autoritatea.

acţiuni voluntare care au ca scop ajutarea unui individ sau obţinerea unui beneficiu de către acesta sau de către un grup. Comportamentul pro-social presupune a-i ajuta pe ceilalţi, a coopera, etc.

se referă la identificarea sensului şi semnificaţiei simbolurilor utilizate în comunicare.

abilitatea de exprimare a propriilor emoţii şi convingeri fară a afecta şi ataca drepturile celorlalţi.

imaginea pe care o construiesc oamenii despre persoana lor, răspunzând la întrebarea „Cine sunt eu?”.

categorii mentale folosite pentru clasificarea diverselor obiecte care împărtăşesc anumite caracteristici particulare.

presupune asocierea dintre un stimul necondiţionat şi un stimul condiţionat care are ca rezultat obţinerea unui răspuns condiţionat.

include modelarea sau sporirea frecvenţei comportamentelor; potrivit unui model predeterminat, vom recompensa sau întări comportamentul dorit atunci când el apare.

dispută sau competiţie între două sau mai multe persoane care au nevoi, idei, credinţe, convingeri, sistem de valori, scopuri foarte diferite sau chiar opuse.

tendinţa de a ne modifica percepţiile, opiniile şi comportamentele sub influenţa normelor grupului din care facem parte.

concordanţa dintre comportamentul şi convingerile, emoţiile şi valorile personale. Decalajul dintre ceea ce simte sau gândeşte o persoană şi ceea ce exprimă ea se transpune în maniera falsă de exprimare sau de comportament, care este uşor sesizabilă de către ceilalţi şi poate duce la pierderea relaţiei de încredere.

relaţiile dintre un comportament şi efectele sale, care exercită o funcţie de întărire sau penalizare a comportamentului respectiv. O mare parte din comportamentele noastre sunt determinate de consecinţe, de întăririle pozitive sau negative (= care perpetuează un comportament) şi de pedepsele (= care diminuează comportamentul în cauză).

relaţie interumană de ajutor dintre o persoană specializată şi o alta care solicită asistenţă de specialitate.

asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate, într-o situaţie de criză.

formarea de abilităţi şi atitudini care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine.

oferirea de repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională, fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor.

proces care vizează dezvoltarea abilităţilor unei persoane pentru rezolvarea unei probleme specifice legate de carieră, şi este în esenţă o intervenţie psihologică.

oferirea de informaţii pe domenii / teme specifice.

consiliere din perspectivă religioasă.

oferirea de suport emoţional, apreciativ şi material.

dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei.

(1) procesul de urmărire a propriei persoane şi a mediului individual, astfel încât percepţiile, amintirile şi gândurile să aibă reprezentări în conştiinţă. (2) procesul de control al propriei persoane şi al mediului, care ne oferă capacitatea de a învăţa şi finaliza comportamente şi activităţi cognitive.

primul pas în formarea sinelui şi se referă la înţelegerea de către copii a faptului că ei sunt fiinţe distincte, cu existenţă proprie.

este un proces de cooperare prin care un specialist oferă servicii psihologice şi educaţionale unui membru al unei instituţii (persoana consultată) urmărind să augmenteze învăţarea şi capacitatea de adaptare a unui elev sau grup de elevi (client).

capacitatea de a rezista sau a întârzia reacţia la un anumit impuls de a acţiona.

(cuvânt provenit din limba engl.) abilitatea de a face față unor situații dificile, abilitatea de a gestiona stresul cotidian.

capacitatea de a identifica sau realiza soluţii divergente şi originale la probleme. Ea este relaţionată cu IQ, dar nu este identică cu acesta.

perioadă scurtă de tulburare psihologică determinată de confruntarea persoanei cu probleme de viaţă semnificative ce nu pot fi rezolvate pe baza strategiilor uzuale de rezolvare de probleme.

set de valori, norme, atitudini care, chiar fără a fi formulate explicit, determină modul în care se comportă oamenii şi fac să se rezolve problemele dintr-o organizaţie.

se referă la cunoaşterea locului şi motivelor pentru care se utilizează informaţiile declarative şi procedurale deţinute. Spre exemplu, copiii care învaţă eficient ştiu când şi ce tip de informaţie trebuie repetată (exersată). Informaţiile condiţionale sunt importante deoarece ajută copiii să realizeze o alocare selectivă a resurselor şi să folosească strategiile în mod eficient. De asemenea, aceste cunoştinţe permit copiilor să se adapteze la cerinţele schimbătoare ale sarcinilor de învăţare.

cunoştinţe despre situaţii sau stări de lucru care se pot exprima într-o formă declarativă.

reprezintă cunoştinţele achiziţionate despre variabilele care interacţionează în realizarea unei sarcini cognitive (variabile personale, variabile legate de sarcini şi variabile legate de strategii), cunoştinţe care pot fi utilizate în controlul funcţionării cognitive.

cuprind euristicile şi strategiile metacognitive, ca şi cunoştinţele legate de modul de realizare a sarcinii.

se referă la o prezentare detaliată şi structurată a experienţei educaţionale şi profesionale a persoanei, precum şi a competenţelor, deprinderilor şi calificărilor dobândite.