Dicţionar

un sentiment ferm al copilului că este băiat sau fată.

modul în care persoana se percepe pe sine şi modul în care ea crede că este percepută de ceilalţi, din punct de vedere fizic.

modul în care o persoană îşi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale şi spirituale.

etapă tranzitorie, normală şi chiar necesară în procesul alegerii carierei.

se referă la capacitatea de supresie a unor acţiuni sau procese cognitive care interferează sau sunt nerelevante în raport cu sarcina pe care o ai de rezolvat.

se referă la capacitatea de a rezista unei tentaţii, de a refuza o recompensă imediată în favoarea uneia mai substanţiale, dar amânată.

abilitatea de a percepe și exprima emoții, de a le înțelege și a le utiliza, precum și de a le gestiona în așa fel încât să susțină evoluția personală (Salovey & Grewal, 2005)

abilitatea de a discrimina şi a răspunde adecvat la dispoziţiile, manifestările temperamentale şi dorinţele altora.

capacitatea de acces la propriile trăiri şi abilitatea de a discrimina şi a le utiliza în exprimare. Conştientizarea propriilor cunoştinţe, abilităţi şi dorinţe.

abilitatea de a-şi controla mişcările corpului; îndemânare în manipularea obiectelor.

sensibilitate la sensul şi ordinea cuvintelor, respectiv a multiplelor funcţii ale limbajului.

abilitatea de a realiza raţionamente complexe şi de a recunoaşte pattern-uri logice şi relaţii numerice.

sensibilitatea la ritm, linie melodică şi tonalitate, capacitatea de a produce şi recunoaşte diverse forme de expresie muzicală.

abilitatea de a percepe cu acurateţe lumea vizuală şi de a transforma sau modifica aspectele acesteia pe baza propriilor percepţii.

preferinţe cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate.

se referă la scăderea performanţelor în diverse sarcini de lucru ca urmare a intervenţiei unor informaţii sau comportamente irelevante în raport cu acele sarcini.

metodă de colectare de date care reprezintă o listă de întrebări formulate pentru a obţine informaţii cu privire la atitudini, cunoştinţe şi opinii ale unor persoane faţă de anumite probleme. Ele pot fi realizate individual sau în grup, direct sau prin intermediul telefonului. Există trei tipuri de interviuri: structurate, unde toate întrebările care vor fi adresate de intervievator sunt dinainte stabilite; semi-structurate, unde intervievatorul poate adresa şi alte întrebări decât cele stabilite; şi nestructurate, unde intervievatorul are o listă de probleme pe care le va aborda în conversaţie fără a avea întrebări clar stabilite de la început. 

(în contextul ”item-ul dintr-un test”) se referă la fiecare întrebare, afirmație separată din componența unui test / chestionar. Un test poate avea un anumit număr de itemi, adică un anumit număr de întrebări separate care trebuie completate pentru a finaliza testul.