Dicţionar

(vezi și Leadership) întreg complexul de abilități ale unei persoane de a organiza și a conduce eficient o activitate, un proces, un proiect, una sau mai multe persoane în vederea atingerii obiectivelor propuse. Deși în literatură există multe definiții diferite date conceptului de ”management” versus ”leadership” – văzute ca două concepte diferite – menționăm că în activitatea noastră de evaluare / dezvoltare a abilităților inter-personale de conducere nu facem diferența între cele două concepte pe care le înțelegem din perspectiva finalității: totalitatea abilităților care determină o persoană să conducă eficient.

se referă la capacitate educatorului / consilierului / părintelui de a capta şi menţine atenţia grupului pe parcursul activităţilor.

se referă la abilitatea educatorului de a planifica, organiza, coordona şi evalua activităţile clasei cu scopul de a crea şi menţine un climat care să-i permită atingerea obiectivelor instructiv - educative.

vizează capacitatea educatorului/consilierului/părintelui de a organiza, planifica şi coordona: materialul de studiu, materialele didactice auxiliare, echipamentele aferente, mişcarea şi aşezarea copiilor, spaţiul.

se referă la o serie de aptitudini, tehnici concrete, practici pe care le poate utiliza o persoană pentru a-și spori eficiența proprie în realizarea acțiunilor pe care și le propune, a sarcinilor curente sau a celor din cadrul unui proiect mai complex.

se referă la deprinderile de utilizare eficientă a momentelor dedicate învăţării. Acesta presupune: alegerea momentelor propice pentru studiu, utilizarea eficientă a timpului acordat studiului (stabilirea de priorităţi şi respectarea timpului de studiu) şi evitarea amânării sarcinilor de lucru (evitarea procrastinării).

succesiune determinată genetic de creştere şi schimbare, relativ independentă de evenimentele externe.

strategii prin care oamenii se apără de o durere psihică (de exemplu: o anxietate, o tristeţe, etc.). Ele se declanşează automat şi inconştient şi sunt îndreptate asupra reducerii tensiunii.

strategii diferite pe care le poate adopta o persoană pentru a face față unor situații dificile, a stresului cotidian. Ele sunt strategii inconștiente și/sau conștiente, utilizate de către o persoană pentru a evita, diminua sau remedia pe cât posibil impactul negativ pe care o situație cu care se confruntă îl are asupra stării sale.

activitatea prin care se realizează punerea în legatură a angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea stabilirii raporturilor de muncă sau de serviciu.

este procesul prin care sunt encodate, stocate şi reactualizate reprezentările mentale. Memoria este o componentă de bază a dezvoltării cognitive a copilului. Se pot observa la preşcolari anumite strategii de memorare simple, însă creşteri în complexitate şi eficienţă a strategiilor se realizează în perioada şcolară şi adolescenţă.

capacitate cognitivă care comportă resurse limitate de procesare şi constă în activarea şi procesarea simultană de informaţii, în scopul rezolvării unor sarcini momentane. Memoria de lucru joacă un rol important în toate formele complexe ale gândirii, cum ar fi: rezolvare de probleme, decizie, învăţare etc.

conţine o serie de informatii asociate cu contexte spaţio-temporale, ea fiind esenţială în formarea propriei noastre identităţi. Se referă la memoria evenimentelor autobiografice: când şi unde am trăit un anumit eveniment. Dezvoltarea memoriei auto-biografice la copii este relaţionată cu abilitatea acestora de a oferi descrieri cât mai acurate ale unor experienţe din trecut, atunci când sunt întrebaţi de alţii.

(declarativă) totalitatea cunoştinţelor factuale despre cum sunt anumite lucruri.

se referă la cunoştințele generale pe care le avem despre mediul în care trăim. Cunoştinţele din memoria semantică nu sunt asociate (de regulă) cu un context spaţiotemporal.

cunoştinţele noastre despre învăţare şi factorii care afectează activitatea cognitivă, ca şi reglarea şi monitorizarea funcţionării acesteia. Funcţionează ca o modalitate de evaluare permanentă şi control al procesului de învăţare. Se poate forma prin învăţare şi poate fi dezvoltată prin exersare (ex. capacitatea de a utiliza strategii de memorare şi învăţare eficiente pentru sarcini particulare de învăţare). Este conştientizată în timp şi utilizată în mod voluntar. Înţelegerea funcţionării cognitive nu poate avea loc fără a înţelege şi aspectele metacognitive ale acesteia: ce cunoştinţe avem despre funcţionarea cognitivă, cum ne evaluăm propriile cunoştinţe, cum selectăm strategiile cognitive şi cum monitorizăm funcţionarea lor, când decidem schimbarea strategiei, etc.

credinţe eronate despre carieră, procesul de alegere a carierei şi strategiile care asigură succesul în lumea muncii.

strategii implicite de memorare, care nu sunt folosite în mod conştient, voluntar, ci rezultă din repetarea stimulilor în timp. Sunt utile în special în prelucrarea unui material dificil de memorat (clasificări) şi constau în crearea de legături artificiale între diverse idei şi concepte (elemente ale clasificării) care să permită reactualizarea ulterioară a acestora.

tehnică de învăţare în care persoana învaţă un lucru nou observând o altă persoană (model).

persoane semnificative din anturajul imediat, din mediul familial sau personaje promovate prin intermediul mass media. Acestea influenţează deciziile de carieră ale copiilor, adolescenților sau adulților prin oferirea suportului informaţional şi psihologic, orientarea şi modelarea comportamentului decizional.

reprezintă deprinderea de verificare sistematică a gradului de înţelegere a textului (citit sau prezentat verbal).

este rezultanta unui complex de factori, între care se includ factorii sociali şi culturali, convingerile şi valorile personale şi factorii contextuali, specifici unei situaţii de învăţare.

se referă la acele stări şi procese emoţionale şi cognitive care pot declanşa, orienta şi susţine diferite comportamente şi activităţi.

se referă la exercitarea şi aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor în vedearea realizării unui scop. Poate fi analizată şi interpretată sub două aspecte: ca sursă de venit - venitul salarial, exprimat în bani, care refletă calitatea şi cantitatea muncii prestate; ca raport de muncă – stabilit între angajator şi angajat.